După
absolvirea facultătii, Thomas Ollenburger este plin de vise mărete
si întrebări chiar mai mari ca visele sale. Ce slujbă îsi va
găsi? Ar trebui să se căsătorească? Unde se va stabili? Osciland
între rădăcinile lui menonite din preria Kansasului si dragostea
lui pentru marele oras, Boston, precum si afectiunea sa pentru cate o
fată din fiecare locatie mentionată, Thomas nu stie drumul pe care
trebuie să-l apuce. El a căutat întotdeauna ajutorul lui Dumnezeu
în luarea deciziilor, dar acum se pare că cerul îsi tine portile
închise. Ce alegere va face Thomas?
Oare
dorintele inimii lui îl vor îndepărta de originea lui menonită?
Citate
din carte:
Pag. 92
Făcand un
pas mai aproape de el, îi spuse: „Cel mai mare vis al tatălui tău
este ca tu să urmezi voia lui Dumnezeu pentru viata ta, Thomas. Stiu
asta pentru că mi-a spus-o chiar el. El crede că diploma ta de
facultate va deschide drumul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru
tine. Asa că, dacă tu crezi că drumul acela te duce în Boston, el
va întelege. Îi va fi greu să te vadă plecand, dar nu-ti va sta
în cale.”
În acel
moment, o a doua voce — profundă si încărcată cu emotie — se
auzi din cealaltă parte a curtii.
„Ja,
băiete, are dreptate. Si ar fi trebuit să-mi spui toate astea mai
demult.”
Pag. 93-94
Papa înaintă,
oprindu-se la niciun metru de Thomas. Umbre grele îi învăluiau
fata, dar Thomas citi cu claritate amestecul de mandrie si suferintă
din ochii tatălui său. „Te-am trimis la scoală — la facultate
— ca să folosesti cat mai bine capul goot pe care ti l-a dat
Domnul. Un cap goot este un dar. Să capeti întelepciune este un
privilegiu. Domnul nu vrea să irosim nici darurile, nici
privilegiile noastre. Dacă ai ocazia să îti pui la treabă
darurile acestea în redactia unui ziar din Boston, atunci asta
trebuie să faci.”
Thomas sopti
răgusit. „V-vrei să mă duc în Boston?”
Papa clătină
usor din cap. „Ceea ce vreau eu si ceea ce este mai bine pentru
tine pot fi două lucruri complet diferite, băiete. Stii că
Dumnezeu ne duce uneori în locuri pe care nu le considerăm a fi
cele mai bune pentru noi, dar, cu toate acestea, scopul Lui trebuie
împlinit.” Se opri, maxilarul miscandu-i-se înainte si înapoi în
timp ce privea adanc în ochii lui Thomas. „Crezi că Dumnezeu a
deschis această usă pentru tine în Boston?”
Thomas căută
un răspuns sincer. Se simtea obligat să se întoarcă în Boston ca
să�si onoreze promisiunea făcută de a sustine campania
electorală — atata stia. Dar era slujba aceasta planul lui
Dumnezeu pentru viata lui sau era doar... o circumstantă? Nu putea
fi sigur. Îsi întinse bratele larg. „Papa, nu stiu dacă este
ceea ce vrea Dumnezeu să fac. Dar eu vreau să mă duc — vreau să
văd unde mă duce acest drum.”
Clipe
îndelungate, Papa rămase tăcut, părand că îl examinează pe
Thomas. Sprancenele lui coborate si fruntea încretită vorbeau
despre conflictul lui interior, iar Thomas se astepta la o predică
despre cum să cauti si să urmezi voia Domnului. Dar cand Papa vorbi
cu o voce blandă si scăzută, nu fu nici pe departe ceea ce se
astepta el.
„Esti
un bărbat în toată firea — nu mai esti băietelul meu. Cand erai
mic, îti spuneam ce trebuie să faci si mă asteptam să o faci. Dar
acum? Uită-te la tine: esti cat mine de mare si ai o diplomă de
facultate, care dovedeste că ai minte în capul acela.” Papa îsi
umezi buzele. „Nu îti voi spune ce să faci, Thomas. Trebuie să
hotărăsti de unul singur. Dacă tu crezi că trebuie să fii în
Boston, la slujba aceia, atunci trebuie să te duci.”
Thomas
respiră rapid, dar Papa mai avea de spus ceva.
„Vezi
tu, în Biblie ni se spune să crestem copilul pe calea pe care
trebuie să o urmeze. Am făcut asta cat de bine am stiut. Sarcina
mea... s-a încheiat. Acum începe a ta — să cauti voia Domnului
si să nu te abati de la ea. Am încredere că asa vei face.”
Taguri:
Unde te poartă inima, Kim Vogel Sawyer,