Carti
Biblii
Muzica
Video
Cadouri
Resurse Biserica
Predici
Copii
Iulian: "Va multumesc pentru carte!Fiti binecuvantati!"
Detalii>>


Introducere


Nu cu mult timp în urmă, asistat, poate mai mult decât de vanitate, de îndrăzneala unui tânăr îmbinată cu deprimantele răspunsuri primite la unele întrebări existenţiale, preferam să susţin că moartea este sin­gura certitudine, justificată raţional, a omului în viaţă. Nimic nu este mai sigur pentru el decât faptul că într-o zi va muri. Orice altă încrede­re poate fi mai mult sau mai puţin o amăgire, însă certitudinea morţii, care poate reteza oricând existenţa pământească, nu a înşelat nicicând pe nimeni.

 

Lucrarea pe care mi-am propus să o dezvolt aici constituie studiul unui text paulin care argumentează, înainte de toate, că prin Isus Cristos viaţa a învins moartea. Prin relaţia tuturor cu Adam şi cu Cristos, în­treaga istorie a omenirii poate fi împărţită în două mari perioade: cea a morţii (în Adam) şi cea a vieţii (în Cristos).

 

În a doua parte a capitolului 5 al epistolei către Romani, Pavel reuşeş­te să argumenteze că, realmente, viaţa a învins moartea şi astfel, dacă în vechea eră, moartea putea fi singura certitudine justificată, în noua eră (era lui Cristos) viaţa este o certitudine cu mult mai mare decât cea a morţii. Cel care primeşte harul lui Dumnezeu prin Isus Cristos, poate avea totodată şi siguranţa deplină că „va domni în viaţă împreună cu Cristos.”

 

O altă cauză care stă în spatele acestui studiu este căutarea stărui­toare a unui suflet pentru o viaţă de sfinţenie faptică şi deplină. Fiind un tânăr crescut în Biserica Penticostală, sfinţirea a constituit pentru mine tot timpul un ţel înalt, care, oricât aş fi încercat, nu-1 puteam înde­părta dinaintea ochilor. Trăirea în sfinţire a fost mereu în mintea mea o necesitate tot atât de mare pe cât era şi neputinţa realizării ei. în aceste condiţii m-am apropiat de Romani 6, text pe care l-am socotit reprezen­tativ între textele pauline în abordarea subiectului sfinţirii. Dar aceste versete exprimau totodată şi un optimism inexplicabil în mintea mea. Aveam uneori certitudinea că în fiecare afirmaţie a apostolului se as­cunde o sursă inexplorabilă de putere pentru atingerea acestei sfinţiri al cărei gând îmi măcina mintea, însă distanţa dinte mine şi bogăţiile mesajului era de cele mai multe ori echivalentă cu cea a timpului scurs între scrierea epistolei şi mine astăzi. Eram sigur că dacă voi reuşi „des­cifrarea” acestui text, voi descoperi formula potrivită pentru trăirea vie­ţii cerută de cugetul meu şi pe care eu o întrezăream în fiecare verset biblic, acea viaţă ideală şi totodată imposibilă pe cale naturală. însă, cu cât mă apropiam mai mult de acest text, cu atât mai depărtată îmi apărea înţelegerea lui. Toate acestea, până când, la o lectură a întregii epistole, ajungând iarăşi faţă în faţă cu acest capitol şi pregătindu-mă pentru „lupta” descoperirii „secretului”, am înţeles că mie îmi lipseşte un element necesar în înţelegerea textului din Romani 6. Acest element era înţelegerea paragrafului precedent (Rom. 5:12-21). La o citire sim­plă, am trecut cu uşurinţă peste el, sigur fiind că i-am pătruns înţelesul, când de fapt eu trecem peste el fără să îl observ. Aşadar, considerându-1 „cheia” pentru înţelegerea textului din Romani 6, mi-am propus elabo­rarea unui studiu aprofundat pentru a doua jumătate a capitolului 5 în scopul unei înţelegeri mai bune a cuvintelor inspirate din capitolul 6.

 

În Romani 6, trăirea în sfinţirea cerută de Dumnezeu este funda­mentată pe unirea noastră cu Cristos în moartea Lui, iar această unire poate fi mai bine înţeleasă şi acceptată de omul contemporan prin înţe­legerea perspectivei asupra solidarităţii umane atât cu Adam în păcat şi în moarte cât şi cu Cristos în neprihănire şi în viaţă.


-- Iosif Birău



Iosif Birău s-a născut pe 1 ianuarie 1983 în Vicovu de Sus, Suceava, fiind al şaptelea copil în familia pastorului Viorel şi Ana Birău. După terminarea liceului a studiat teologia la Facultatea de Teologie „Betania” Arad, dovedind o preocupare specială pentru limbile clasice: greaca şi ebraica. Pentru o scurtă perioadă de timp a continuat studierea acestor limbi la Graz, Austria iar pe 5 aprilie 2008 a fost chemat acasă de Domnul.



Despre  Iosif Birău  putem spune însă că „a fost”. Găsise, mai devreme decât atât de mulţi dintre noi, o cale prin care să fie cu adevărat, să existe şi existenţa lui să conteze pentru noi, ceilalţi, să îmbogăţească vieţi şi să aţintească priviri spre Cel ce „este” de-a pururi. Blândeţea fiecărei apropieri, cumpătarea fiecărui cuvânt, frumuseţea fiecărui gând au făcut din Iosif un om, unul cu mult mai aproape de Cristos decât de Adam.

 

Moartea, timpurie am tinde să spunem, l-a răpit mutându-l în veşnicie dar Domnul vieţii ni-l va reda pe deplin în ziua revederii. Până atunci punem stăvilar uitării şi redăm celor mulţi „cântecul de lebădă” al gânditorului Iosif, cuvintele adânci ale teologului îndrăgostit de Sursa studiului său.


-- Ciprian Preda-Muşat

 


Nota Editurii


Vestea că Iosif Birău şi-a încetat călătoria pământească aşa de repe­de, şi mai ales modul dramatic al sfârşitului, a venit ca un fulger peste mine. Retrăiam dintr-odată clipele scurte petrecute împreună, pe par­cursul unei călătorii din Austria spre România. Rememoram discuţiile şi clipele plăcute de părtăşie avute cu un tânăr aflat la acea vreme, în perioada căutărilor de sensuri profunde pentru această viaţă. Pe durata unei călătorii de aproape o zi a vorbit extrem de puţin pentru un tânăr de vârsta lui, dar ceea ce spunea dovedea maturitate şi profunzime, sen­sibilitate şi seriozitate faţă de sine şi mai ales faţă de Domnul.

 

Lucrarea scrisă de Iosif Birău, Adam şi Cristos în Romani 5:12-19, şochează chiar din „Introducere” prin punerea faţă în faţă a două mari realităţi: certitudinea morţii şi certitudinea vieţii în Cristos. Dacă de certitudinea morţii nu se îndoieşte nimeni, certitudinea vieţii în Cristos este interpretată de foarte mulţi creştini ca fiind ceva de domeniul esca-tologiei. Lucrarea aceasta demonstrează că viaţa în Cristos este o certi­tudine a prezentului şi a viitorului, şi că înţelegerea şi trăirea ei face ca moartea şi certidudinea ei să pălească în faţa Cristosului înviat şi viu în vecii vecilor!

 

Am acceptat cu bucurie să publicăm teza de licenţă a lui Iosif Birău, mai ales că mediul universitar în care a studiat şi condiţiile studenţiei sale nu i-au fost favorabile acesteia să fie şi să devină ceea ce Iosif avea in gând. O parte dintre aceste neajunsuri – unele spuse familiei, altele nerostite şi duse cu el în mormânt (şi poate că e mai bine aşa pentru cei care au rămas) – l-au determinat pe Iosif să se orienteze spre studierea limbilor clasice în locul lucrului direct cu oamenii.

 

Pentru noi cei rămaşi în urma lui Iosif rămâne un mister de ce Dumnezeu a ales să mute în veşnicie un tânăr care nu doar că a înţeles certitudinea vieţii în Crisots, dar care o şi proclama şi care a înţeles că moartea nu este decât un pas spre intrarea în acea stare, imposibil de descris, a trăirii pentru eternitate în prezenţa Celui ce a biruit moartea.


-- Vasile Gabrian, Casa Cărţii, Oradea, iulie 2009


Taguri: Adam şi Cristos în Romani 5:12-19, Iosif Birău, 15red,

Adauga Comentariu





SimpleViewer requires JavaScript and the Flash Player. Get Flash

Taguri: Adam şi Cristos în Romani 5:12-19, Iosif Birău, 15red,